de ce ți-e frica nu scapi spune parca o zicala de-a noastră. total adevărat și în cazul meu, una din temerile mele din ultimi 5 ani de când am permis fiind sa nu lovesc pe cineva cu mașina. nici nu știu dacă sa fiu trista ca astăzi am lovit (oarecum) pe cineva cu mașina, sau sa ma bucur ca am scăpat relativ ușor și s-a terminat asa. și spun oarecum pentru ca nu am lovit eu persoana respectiva, cât am fost lovita de aceasta. totul a început de la o altercație cu trei…indivizi. voi încerca o relatare oficiala (adică sa reproduc declarația data cu ajutorul politiei) a evenimentului, după cum urmează:
în timp ce ma deplasam cu autoturismul personal (adică suzi) și ma îndreptam spre casa, virând stânga pe strada pe care locuiesc (dotata cu o trecere de pietoni) am observat un grup de trei pietoni care blocau partea carosabila deplasându-se (ca boii fix pe mijlocul străzii) în diagonala străzii, i-am rugat respectuos (…cred) gesticulând sa elibereze carosabilul sa îmi pot continua drumul, deoarece îngreunam traficul staționând (un indiciu fiind claxoanele isterice date de ala din spate). lezați vizibil de gestul meu unul dintre indivizi a început sa-mi adreseze cuvinte injurioase (recunosc, nu am auzit, dar oricine a vazut macar cateva meciuri de fotbal in viata stie sa citească pe buze cuvântul ala din patru litere ce se refera la un anumit organ reproductiv), iar altul a intrat în mod absolut intenționat în coliziune cu autoturismul proprietate personala (din nou, suzi), acțiune în timpul căreia oglinda retrovizoare situata pe partea stingă a fost dislocata, intrând în contact cu solul. (boul s-a aruncat pe mașina mea și mi-a rupt oglinda!).
ok,ce a urmat mai departe nu prea mai contează, eu am fugit (de frica, recunosc, fără a fi deloc mandra de asta, dar erau totuși trei…), intre timp am sunat pe cineva din casa, a venit, însă când au văzut ca a mai apărut cineva, au renunțat la tot, și s-au mulțumit doar sa plece amenințând și insistând ca l-am lovit pe trecerea de pietoni. nu, nu mai erau de mult pe trecerea de pietoni de care spuneau, însă nu era decât cuvântul meu împotriva cuvântului lor. finalul (sper) s-a petrecut la secția de politie unde am fost sa declar accidentul, am întâlnit un domn polițist foarte drăguț (da, propriu și figurat
), care mi-a luat declarația, mi-a explicat cam la ce sa ma aștept în cazul în care vor veni și ei sa declare accidentul, m-a pus sa suflu în fiola și mi-a spus ca ma va suna dacă apare ceva nou la caz. (nu m-ar deranja sa ma sune, dar nu neapărat pentru caz
)
asta asa, ca de inceput de an…cu toate astea, am incredere ca va fi un an bun:)
ps : singurul personaj rănit în toata povestea prezentata este suzi, rămasă fără o oglinda. nici un animal nu a fost rănit în timpul desfășurării acțiunii (boul nu a avut nimic!)